🔴 Pilde creștine și înțelepte pentru liniștea minții și un somn liniștit

era în Constantinopol un argintar care făcea ceasuri inele brățări și lucruri pentru Sfânta Biserică potire Evanghelii discuri vase pentru Sfânta masă orice și era foarte credincios El avea o vorbă mare i Dumnezeu dar femeia lui Îl ăra că prea des zicea așa el la orice cuvânt zicea mare i Dumnezeu unul dacă i spunea ceva el zicea măi creștine că mare i Dumnezeu altul Îi spunea că o să pățească ceva el zicea u i nimic că mare i Dumnezeu unul lăuda iar el zicea mare i Dumnezeu altul Îl ocă iar el zicea u i nimic că

mare i Dumnezeu atât de des zicea cuvântul acesta încât toți ziceau Hai la argintarul Cela care zice că mare i Dumnezeu și veneau foarte mulți la el a auzit și împăratul Leon cel înțelept că era pe timpul lui că este un argintar care la tot cuvântul zice mare Dumnezeu și a zis am să l ispitesc eu să vedem dacă zice din credință sau S a obișnuit să zic așa împăratul s a deghizat s a îmbrăcat civil și s a dus la acest argintar cu un inel foarte scump la inel avea o piatră care se cheamă

Piatra ostru cea mai scumpă piatră care foarte greu se găsește este un peștișor mititel care stă lipit pe fundul oceanului și are un singur ochi în spate cât de greu se găsește acest peștișor dar în el se găsește această piatră numită ostr cât îl caută scafandrii și marinarii Măi dacă găsim o piatră de ostr cumpărăm atâtea mii de palate atât este de scumpă ei un împărat merita să aibă o piatră de ostr de unde o fi primit o el moștenire și piatra era mărișoară și pusă la inel se duce împăratul deghizat la acest argintar Bună

ziua meștere Bună ziua frate că mare i Dumnezeu pot să repari un inel repar domnule că mare i Dumnezeu unde i inelul Uite este împachetat aici pune l acolo domnule pe raft că mai sunt niște inele Bagă de seamă că inelul meu are o piatră scumpă dar împăratul luase pe lasă l domnule că mare i Dumnezeu pune l în cutia aceea nici nu s a uitat la el că era foarte ocupat măi dar ia seama să nu lipsească Piatra mea am o piatră scumpă dar nu i a spus ce fel de piatră are frate nu

lipsește că mare i Dumnezeu când să vin când este gata inelul să vii după opt zile că mai am de lucru niște sfinte vase și am să curăț și inelele acelea că sunt mai multe adunate dar atunci este gata Gata domnule că mare i Dumnezeu Bună ziua Bună ziua că mare i Dumnezeu dar împăratul luase piatra de la inel și cum constantinopolul era pe malul mării a aruncat piatra în mare și a zis o pierd dar să vedem aceluia care zice că mare i Dumnezeu i o scoate Dumnezeu din mare și a zvârlit o în

mare după opt zile vine la dânsul împăratul tot deghizat mă frate mă cunoști te cunosc domnule că mare i Dumnezeu mi ai dat un inel la reparat dar le a reparat Da dar Piatra o mai are domnule zice argintarul eu am reparat inelul dar n am găsit piatră la el Oho tu știi cu cine vorbești Eu sunt împăratul Leon și a dat la o parte hainele și i arată insignele împărătești și ce dacă ești împăratul dacă nu mi dai piatra ca jos Nuu i nimica Măria ta că mare i Dumnezeu nu că mare i Dumnezeu

ți arăt eu ție Cât este de mare dacă nu mi pui piatra la inel în trei zile te execut Măria ta dacă mă lași trei zile mare i Dumnezeu cred că ți o pun Dar de unde să pui tu o piatră ca aceea te văd eu uite ai trei zile în care să pui înapoi piatra și a plecat împăratul Când a auzit femeia argintarului a început a plânge și a se tângui Vai de mine ai pierdut piatra de la inelul împăratului măi femeie taci din gură că mare i Dumnezeu măi omule zice ea Păi împăratul

peste trei zile îți taie capul dar îmi va tăia și mie capul și la toți Auzi că a avut o piatră scumpă de ostr el femeie taci din gură că mare i Dumnezeu Ia uite l măi Ce spune și a început a l ocărî Dar el avea credință Dumnezeu femeia fiind amărâtă în ziua aceea s a dus și ea la piață să cumpere niște pește și se gândea Vai de mine De acuma îi taie capul dacă a fost împăratul și auzi ce piatră scumpă a avut iar copiii tot la fel ziceau vai de noi tăticule

măi băieți mare Dumnezeu vedeți vă de treabă când vine femeia acasă avea pești mari a cumpărat din piață și Când junghie primul pește în stomacul lui Găsește o pietricică dar ea nu cunoștea frumoasă foarte tare strălucea Ia aveți Măi bărbate Ce i asta când am tăiat peștele am găsit o Aici se uită el la ea ei femeie asta i piatra de la inelul împăratului ți am spus eu că mare i Dumnezeu ce vorbești Ia să ți o spăl Eu acum și când a pus o s a potrivit de minune ehei Lasă că eu o curăț

eu bine și o pun Taci din gură Vezi că mare i Dumnezeu el Ia inelul Îl curăță bine curăță și piatra și o pune la loc împăratul vine la trei zile de data aceasta îmbrăcat în uniformă mă cunoști te cunosc Măria ta că mare i Dumnezeu gata inelul gata Măria ta că mare i Dumnezeu Piatra ai pus o am pus o Măria ta că mare i Dumnezeu Lasă că văd eu cât e de mare adu ielul încoace vine împăratul și când se uită la inel se uită bine Îl întoarce pe toate fețele și zice măi

omule dacă Piatra asta am scos o eu de aici și am aruncat o mare și o văd Aici înapoi cu adevărat zic și eu că mare i Dumnezeu cum ai găsit o Cine ți a adus o unde s a putut găsi o piatră de asta cât o împărăție de scumpă Măria ta mare i Dumnezeu Uite femeia a adus pește de la piatră și a găsit o în stomacul unui pește atunci împăratul a zis de azi înainte Ești sfetnicul meu și te țin lângă mine toată viața că am cunoscut că tu nu zici mare i Dumnezeu

numai din gură tu când zici cuvântul acesta îl zici din adâncul inimii și ai credință cu adevărat lucrătoare în Dumnezeu credință statornică și neclintită în puterea lui Dumnezeu tu ai o credință așa de tare încât la toate reușești că Dumnezeu este cu tine că tu nu zici numai cu limba ci crezi din inimă ești adevărat credincios din ziua aceea l a luat sfetnic la palat și așa pe acel argintar cu credința lui că mare i Dumnezeu l a făcut Dumnezeu Mare pe pământ și sigur că și în cer după moartea lui valoarea credinței Îmi aduc

aminte de un filozof care a venit la Socrate alt filozof și acela avea o femeie foarte talentată și a început să spună Domnule am o femeie așa de frumoasă celălalt era la o masă cu un creon în mână și hârtie și a scris un zero femeia mea i de neam mare taică su a fost ministru celălalt a mai scris un zero femeia mea e foarte sănătoasă n a fost bolnavă și nu i bolnavă Acela a mai scris un zero femeia mea e foarte învățată Acela a mai scris un zero femeia mea știe să lucreze lucru

de menaj să facă prăjituri de tot neamul bucate la mese mari Acela a mai scris un zero femeia mea știe Să coase broderii artistice coase flori împletește face flanele cu mașina sau cu mâna Uite câte talente are femeia mea Acela a mai scris un zero la urmă a adăugat primul femeia mea are frica lui Dumnezeu și este credincioasă Acela a pus de data aceasta un unu înainte unu urmat de șase zerouri face 1 milion și a spus acum i am dat valoare femeii tale nu când ai spus că i frumoasă și învățată Și sănătoasă și

știe multe să facă pentru că dacă i lipsea frica lui lui Dumnezeu toate erau la dânsa egal cu zer nu le absolut nimic așa se întâmplă și cu bărbatul ca și cu femeia aceea și cu orice om poate să aibă toate talentele poate să știe toate meseriile din lume Poate să cunoască toate Științele lumii dacă i lipsește frica lui Dumnezeu îi lipsește școala înțelepciunii și Omul acesta nu i bun de absolut nimic trei Voi trei noi miluiește ne pe noi Am să vă spun o istorioară despre puterea rugăciunii mergea odată o corabie la Ierusalim plecase

cu câteva sute de oameni la sfintele locuri și la Sfântul Munte pe cale s a stricat ceva la vapor și a zis căpitanul măi unde ancorăm ca să reparăm vaporul și când s au uitat în depărtare au văzut o insulă pustie acolo ancorăm A zis căpitanul și s au apropiat de insulă adâncimea era acum de 20 de m au înfipt ancorele s au oprit au trecut cu bărcile pe insulă era o insulă cu păduri cu Poieni Oamenii au ieșit și ei din corabie până au reparat o căci a doua zi dimineață trebuiau să plece mai

departe și au început să umble pe insulă să vadă ce fel de pământ e acolo erau flori diferite păsări diferite care nu văzuseră În țara lor și oamenii s au așezat jos au început să stea la masă să scoată de mâncare când deodată văd pe insulă trei oameni goi cu pieile goale fugeau unul după altul și ziceau așa Trei Voi trei noi miluiește ne pe noi atâta Știau să zică dar ziceau pe limba corăbierilor și înțelegeau ce o fi ăștia măi măi sunt niște oameni sălbatici pe insulă Hai Să i prindem și s au dus

mulți oameni cu frânghii Cu ce au putut măi hai să i prindem Ce fel de lume ăsta măi N au văzut femei doar trei bărbați fugeau unul după altul și ziceau așa Trei Voi trei noi miluiește ne pe noi deci au alergat după ei prin pădure și i au înconjurat și i au prins marinarii pe cei trei apoi i au dus la comandantul corabiei și i au spus am prins Oamenii aceștia sălbatici și i a întrebat de unde sunteți voi și de când stați aici dar aceia Când i au prins au început a plânge speriați

erau goi n aveau haine și tot așa ziceau trei Voi trei noi miluiește ne pe noi și aproape își uitaseră și limba în afară de aceste cuvinte trei Voi trei noi miluiește ne pe noi dar cu greu au putut să spună s a sfărmat un vapor aproape de insula asta acum vreo 30 de ani noi eram copii și am scăpat pe câteva scânduri aici au fost și părinții noștri pe vapor dar ei au murit și trăim aici de multă vreme și din ce trăiți am găsit aici de mâncare că sunt niște pomi pe insulă cu

semințe cu pădurețe și cu acestea trăim atunci marinarii le au lăsat de mâncare din ce aveau ei apoi i au mai întrebat despre viața lor ei Dacă au văzut că nu le fac niciun rău stăteau liniștiți și le a zis căpitanul noi mâine plecăm n ați vrea să veniți cu noi noi nu mergem nicăieri noi vrem să stăm aici avem aici tot ce ne trebuie și suntem fericiți că ei voiau să rămână acolo până la moarte Dar ce sunt Vorbele astea pe care le tot Repetați mereu trei noi trei voi miluiește ne pe noi Noi

am auzit de la părinții noștri când eram mici că Dumnezeul nostru sunt trei unul se cheamă tatăl unul fiul și unul Duhul Sfânt Ei nu știau că e un Dumnezeu în trei persoane și ne am gândit dacă aceia sunt în cer și noi pe pământ noi așa să ne rugăm aceia trei din cer să ne miluiască pe noi trei de pe pământ și atâta rugăciune știm trei Voi trei noi miluiește ne pe noi pe vapor aveau și un Episcop care mergea la sfintele locuri atunci episcopul a zis măi săraci nici rugăciunea Tatăl Nostru N o

știu Și a zis ep scopul către preoți că avea vreo 10 preoți în corabie Haideți Cât stăm noaptea aici să i învățăm Tatăl nostru și au început preoții a le arăta Uite așa să vă rugați că noi nu vă luăm de aici Cum să ne rugăm Tatăl nostru care ești în ceruri Și celelalte i au învățat preoții iar dimineața vaporul a fost reparat și a plecat ei învățaseră oleacă Tatăl nostru Dar când s a depărtat vaporul unul dintre dânși a zis măi eu am uitat ai uitat și tu măi am uitat și eu Tatăl nostru

și mai cum Hai după vapor că nu i departe să ne învețe preotul iarăși Tatăl nostru că am uitat și au început a fugi pe apă ca pe uscat și făceau de mână la vapor măi stați măi stați când au văzut acei din vapor că aceștia trei merg pe apă s au spăimântat ce s ăștia măi nălucă îngeri draci ce s aceștia Ia uite merg pe apă apă domnule vaporul a încetinit și ei l au ajuns și a ieșit preotul pe punte Ce i cu voi măi am uitat Tatăl nostru Cum zicem Tatăl nostru care

ești în cer dar preotul când a văzut că merg pe apă ca îngerii Cum mergea Hristos pe mare le a zis Nuu mai ziceți Tatăl nostru Dar cum așa cum a zis până acum duceți vă înapoi Și ziceți trei Voi trei noi miluiește ne pe noi dacă mergeți voi pe apă și sunteți așa de sfinți cu rugăciunea voastră Atunci s au prins toți trei de mână pe apă și de bucurie mergeau zicând trei Voi trei noi miluiește ne pe noi până au ajuns la mal în insula lor atât de sfinți erau Ei nu știau dogmele

Sfintei Treimi Știau de un Dumnezeu în trei persoane atât au putut să învețe Dar când ziceau aceasta o ziceau din toată inima vezi câte minuni s au întâmplat unii sfinți au mutat munții cu rugăciunea alții au înviat morții și alții multe alte minuni au făcut cu rugăciunea noi știm Tatăl nostru crezul rugăciuni știm de Sfânta Treime învățăm avem preoți biserici dar nu avem credința și curăția Sfinților credința noastră este îndoielnică Iar mintea noastră este întinată prin păcate prin fapte și gânduri rele noi nu ne putem nici ruga nici avea mintea la Dumnezeu nu putem face

nimic bun folositor care poate să dureze pentru că mintea și inima noastră este stăpânită de ură necredință viclenie și mândrie toți sfinții au avut o mare credință în Dumnezeu o credință sinceră curată neiscusit ei ei aveau minte și inimă curată de oameni ai lui Dumnezeu în care se odihnea harul Duhului Sfânt și de aceea făceau minuni mare virtute este curăția inimii pe aceasta și Hristos o Laudă și o cere de la noi când zice fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu să ne curățim Deci inimile de răutate și de tot păcatul

numai așa ne vom învrednici de darurile sfinților C de viața veșnică Maica Domnului grabnic ajutătoare Am să vă spun o istorioară ca să vedeți Cât de Grabnic Ajutătoare este Maica Domnului celor care o au pe dânsa ca pe o mamă și cât de aproape este de cei ce cred în ea și o cheamă pururea în ajutor o femeie Foarte credincioasă și evlavioasă care a rămas văduvă de tânără cu doi copii întrucât soțul ei murise în ră război avea mare credință și evlavie către Maica Domnului pe care o cinstea în toate zilele și ceasurile citind acatistu

lei Cu lacrimi în fața Icoanei preasfintei Maicii lui Dumnezeu și multe alte rugăciuni și ea I a învățat pe copiii de mici să se închine să zică Tatăl nostru să zică crezul și deocamdată măcar rugăciunile cele mai scurte către Maica Domnului și copiii întrebau ca niște prunci ce erau mamă Dar cine aceea de pe icoană iar ea le spunea aceasta este adevărata voastră Mamă dar dumneata Nu ești mamă ea zicea u mama voastră cea adevărată este în ceruri Și o cheamă Maica Domnului dar cine e copilul acela pe care î ține ea în brațe întrebau

ei e domnul nostru Iisus Hristos care l a născut ea de la Duhul sfânt și a fost Dumnezeu și om desăvârșit așa a învăța beata mamă pe copii din toată inima Cine este Maica Domnului și că ea este adevărata lor Maică de aceea copiii când se sculau dimineața mai înainte de a vorbi cu mama lor fugeau înaintea Maicii Domnului făceau câteva metanii ziceau Tatăl nostru și apoi rugăciuni către Maica Domnului cinstind o pe dânsa așa mici cum erau după puterea înțelegerii lor iar odată beata femeii trebuia să se ducă să secere în țarină și nu

avea cu cine să lase copiii dar avea obiceiul să lase copiii încuiați singuri în casa lor și așa a chemat copiii le a lăsat de mâncare și le a spus voi rămâneți acasă eu mă duc la lucru că am mult de secerat iar copiii au întrebat dar noi cu cine rămânem Iată rămâneți cu mama voastră și le a arătat icoana Maicii Domnului înaintea căreia ardea candela și le a mai spus mama voastră rămâne cu voi și o să vă apere dar voi să fiți cuminți și să vă rugați când o să fiți la nevoie să

strigați la ea că ea vă apără și a făcut mama trei metanie la icoana Maicii Domnului zicând Maica Domnului păzește copiii că nu sunt ai mei sunt ai tăi Copiii s au încredințat de la Maica lor că nu rămân singur și rămân cu mama lor cea din ceruri Și s a dus beata femei degrabă la treburile ei la țarină dar copii [Muzică] s au rugat ei un timp apoi s au apucat de jucării și au început să umble cu focul mama lor am spus că i încuiase în casă ca să nu iasă afară și să

nu plece de acasă știind că abia peste o jumătate de zi se va întoarce înapoi și copiii umblând cu focul Casa lua foc iar ei când au văzut că ardea hainele din casă covoarele Și ce mai era în ea au fugit la icoana Maicii Domnului s au prins cu mâinile de icoană și strigau mamă mamă nu ne lăsa focul dar fiind Miez de vară și mare arșiță afară Casa a fost cuprinsă imediat de flăcări vecinii au sărit fiecare Cu ce au putut ca să stingă focul femeia a auzit și ea în țarină și i a

dus vestea cineva ăi femei să știi că ți a ars casa iar ea săraca zice vai de mine a lăsat copiii acasă Du te că am auzit că este scru în casa ta ea când a auzit biata știind că a încuiat copiii în casă a luat o la fugă că ieșea inima de alergare și de spaimă și când a ajuns la marginea satului a întrebat mii a ars casa da i au spus ți a ars casa s a văzut la dumneata foc mare și s au dus oamenii să l stingă dar Casa a ars Iara

a strigat Maica Domnului Cum de ai lăsat copiii mei să ardă că eu ție ți i am încredințat și văitându-se [Muzică] copii vino să vezi minunea Maicii Domnului și când a ajuns a văzut cum se a uat toată lumea la o minune preaslăvită Casa arsese dar peretele cu icoana Maicii Domnului era neatins și copilașii se țineau cu mâinile de icoană și strigau mamă mamă și Văzând aceasta beata femeie s a aruncat la icoana Maicii Domnului și cu mare recunoștință i a mulțumit că i a păzit pruncii sănătoși aceasta v am spus ca să vă arăt

că Maica Domnului îi va apăra și va păzi nevătămați din toate primejdiile pe cei care o AP ea drept mamă și ocrotitoare să aveți această credință întotdeauna și să nu treacă o zi fără să citiți Acatistul și Paraclisul Maicii Domnului și la orice scârbă veți ajunge la orice necaz chemați pe Maica Domnului din toată inimă și negreșit pururea va fi de față cu grabnicul eii ajutor cu preasfinte și preaputernic ei rugăciuni să știți că nu există suflet sub cer care și a pus nădejdea Maica Domnului și să rămână neajutat prin rugăciunile ei va avea în

viața aceasta liniște alinare acoperire și sprijinire iar în vremea morții mila Maicii Domnului nu l va lăsa și în ziua judecății maica Preasfântă se va ruga preasfântului și pre dulceli fiu și Dumnezeului nostru Iisus Hristos și va zice Doamne Dumnezeule și fiul meu acest suflet necăjit chiar dacă a greșit dar pururea mi a cerut să mă rog ție iartă și fă milă cu dânsul și așa vom câștiga prin rugăciunile Maicii Domnului milă și în veacul de acum și în vremea morții și în ziua judecății Amin din minunile Sfântului Spiridon Sfântul Spiridon s a născut în

Insula Cipru părinții lui erau oameni simpli iar el smerit și bun cu inima din copilărie a fost păstor de oi și ducea o viață cinstită și cu frică de Dumnezeu și atât de mult l a iubit Dumnezeu încât l a învrednicit de darul facerii de minuni căci vindeca tot felul de boli și izgonea duhurile rele din oameni cu cuvântul pentru aceasta a fost ales Episcop al trimitundei care era o cetate vestită a insulei Cipru pe vremea Sfântului Împărat Constantin cel mare Acolo a făcut multe minuni din care v voi povesti câteva Sfântul Spiridon Era atât

de smerit încât deși era mare arhiereu și făcător de minuni nu socotea a fi rușine să păstorească oile ci singur se ostenea pentru dânsele odată au năvălit tâlharii noaptea la stână și furând câteva din ele voiau să iasă dar Dumnezeu iubind pe plăcutul său și păzind puțina lui avere a legat pe acei tâlhari cu legături tari și nevăzute încât nu le a fost cu putință să scape și astfel au fost ținuți până dimineața Și făcându se ziuă a venit Sfântul la oi și Văzând pe tâlhari legați cu puterea lui Dumnezeu având mâinile și picioarele nemișcate

i a dezlegat cu rugăciunea apoi a învățat pe dânșii să nu poftească averea altuia ci din osteneala mâinilor lor să se hrănească și le a dat câte un Berbec zicând luați i pe aceștia ca să nu fie în zadar osteneala voastră și privegherea ce de toată noaptea apoi a slobozit pe dânșii în pace atâta Dar și milă al lui Dumnezeu erau peste Cuviosul acesta încât în vremea verii când arșița soarelui era mai mare Sfântul său cap se arăta plin de ră o răcoroasă ce se pogora de Sus iar el așa cum am spus fiind smerit

și nemângâiat împreună cu secerător La seceriș și lucra el însuși cu mâinile sale secer holda sa și putea vedea fiecare că în ceasul cel mai cumplit al arșiței capul lui se rura de care lucru toți cei ce erau acolo Se minunau odată a fost o mare secetă și foamete în Cipru încât mureau oamenii și vitele din cauza lipsei de apă și hrană Văzând acestea Sfântul Spiridon s a rugat lui Dumnezeu cu mâinile înălțate la cer până când a căzut ploaie din belșug și adăpăm înt a scăpat pe oameni de moarte altădată nu mai conteneau ploile

și erau primejdie de revărsare dar [Muzică] [Muzică] avea hambarele pline cu grâu dar nu voia să dea la cei lipsiți milostenie sau cu preț mai mic ci aștepta încă să crească prețul și fiind foamete mare bogatul Acela a început a vinde grâul său foarte scump atunci a venit la dânsul un sărac rugând l cu lacrimi să l miluiască și să i dea puțin grâu pentru ca să nu moară de foame cu copiii și femeia sa iar el fiind cuprins de nemilostivire și de pofta aurului n a vrut să miluiască pe sărac ci a zis către

dânsul săă mergi să aduci banii și ți voi Da Atunci săracul s a dus la sfântul Spiridon cu plângere și spunându i despre nemilostivirea bogatului marele Ierarh i a zis nu plânge frate pentru că dimineață pe bogatul acela îl vei vedea [Muzică] din porunca lui Dumnezeu a venit ploaie mare pe pământ atunci hambarele bogatului nemilostiv și iubitor de argint fiind în calea apei s au surpat și grâul s a risipit fiind dus de ape pe ulițe și prin curțile oamenilor iar bogatul cel nemilostiv Văzând grâul risipit prin toată Cetatea alerga strigând și cerând ajutor de

la oameni să i dea grâul înapoi ca să nu rămână cu totul sărac dar săracii Văzând atâta grâu risipit și a umplut casele de grâu scăpând de foamete asemenea și săracul acela care ceruse cu o zi înainte și a adunat grâul din destul pe care [Muzică] [Muzică] același nemilostiv bogat care încă mai avea alte hambare pline de grâu cerând pentru hrană grâu pe datorie făgăduind că i va da cu dobândă în vremea secerișului iar acela neînvățând se minte cu pierderea grâului celui dintâi și a închis inima cu nemilostivire și înaintea acestui sărac încât nu voia

să audă de rugămintea lui și a zis către dânsul fără să mi dai aur nu vei lua de la mine niciun Bob de Grâu auzi în săracul acest Lucrător de pământ fiind a mers plângând la arhiereul lui Hristos Spiridon spunându i necazului iar arhiereul [Muzică] mângâindu-i a doua zi a mers el însuși la plugarul acela [Muzică] datorie grâu Cât va fi spre trebuința ta și Când va veni secerișul și te vei îndestula cu pâine atunci răsc cumpărând l iarăși îl vei aduce la mine luând săracul aurul din mâinile arhiereului s a dus la acel bogat

iar acela cum a văzut aurul S a bucurat și îndată a dat pe datorie grâu săracului cât îi trebuia după aceasta trecând vremea foametei plugarul a răscumpărat aurul de la bogat și l a adus cu mulțumire IRE Sfântului Spiridon iar Sfântul Spiridon luând aurul s a dus în grădina sa și l a luat cu sine și pe Plugar zicând Vino cu mine frate ca să dăm aceasta Celui ce ni l a dat nouă cu împrumut Deci intrând în grădină și punând aurul lângă gard a zis Doamne Iisuse Hristoase care numai cu singură Voia Ta toate

le faci le prefaci însuți Și aurul acesta poruncește să se întoarcă la chipul său cel dintâi pentru ca și acest om să cunoască câtă purtare de grijă ai tu pentru noi și cu fapta să se învețe ceea ce este scris în scriptură că toate câte oricâte voiește Dumnezeu le face astfel [Muzică] [Muzică] [Muzică] aur în Șarpe Deci șarpele Acela a intrat în Vizuina sa iar plugarul s a întors la casa sa cu mulțumire înspăimântându-se [Muzică] [Muzică] [Muzică] capră pe care o luase se întorcea și fugea înapoi iar negustorul prinzând o de două și de trei

ori o trăgea după dânsul iar capra [Muzică] fiule Oare n ai oprit prețul care se cuvenea pentru dânsa Iată pentru aceea se smulge din mâinile tale și fuge Deci acela rușinându-se [Muzică] [Muzică] irea lui vrând ca prin rugăciunea tuturor să răstoarne și să sfărâme toate statuile zeilor păgâni Deci [Muzică] [Muzică] [Muzică] săvârșindu-se să nu se mai întristeze pentru nesfrit degrabă în Cipru să cheme pe Spiridon episcopul trimitundei căci pentru el s a lăsat idolul acela ca să se sfărâme cu rugăciunea lui iar patriarhul scriind î dată Sfântului Spiridon Scrisoare cu rugăminte a trimis degrabă pe

cineva în Cipru ca să l cheme în Alexandria Deci Sfântul primind scrisoarea aceea Și citind o fără de întârziere s a suit într o corabie și a pornit spre Alexandria ca să îndeplinească rugămintea Patriarhului și sosind Corabia la țărmul Alexandriei și ieșind Sfântul pe țărm îndată s a sfărmat idolul acela din care pricină s a înștiințat poporul despre venirea Sfântului căci atunci când au spus Patriarhului că idolul s a sfat îndată a zis către ceilalți episcopi o prieteni Spiridon al trimitundei Se apropie iar ei întâmpinarea lui și [Muzică] [Muzică] ca să stabilească adevărul și să

l condamne pe ari Deci trebuiau să se adune și ari cu ai lui Care erau arieni și să vină și ortodocși acolo din partea ortodocșilor au fost 318 Sfinți Părinți mitropoliți și episcopi mari făcători de minuni sfinți purtători de răni care au fost scoși de Sfântul Constantin de la închisoare de la moarte unde erau pe vremea lui dioclețian atunci Sfântul con în Tim cel Mare a trimis scrisoare și Sfântul Spiridon de la trimitunda că știa că i mare făcător de minuni să vină și el la Sinod deși era bătrân însă de nimic nu se temeau

mai tare arienii decât de venirea Sfinților Spiridon Nicolae și Atanasie aceștia au fost cei mai străluciți Deci Sfântul Spiridon a primit scrisoare de la împărat unde Se spunea părinte sfinte spiridoane Vino la Sinod că biserica este mare primejdie Iată are an ismul s a întins în tot Imperiul Roman și gata gata Hula lui arie să ajungă în toată biserica iar Sfântul Spiridon era bătrân cum v am spus și umbla smerit încălțat cu opinci și Mitra lui Nu era cu pietre scumpe ci era o mitră de papură și purta o cruce de lemn la gât cu

sfinte moaște și un baston de lemn și atunci Sfântul a zis diaconului său tri filie fiule Iată am primit de la Împăratul Constantin invitație să mergem la Sinod de la nicea împotriva blestematului arie dar diaconul a zis părinte mat ta ești tare bătrân și avem de mers până acolo sute și sute de kilometri fiule dimineață să pui cai la trăsură să mergem la împărat Sfântul Spiridon atât avea în graj doi cai un cal negru și unul alb că atunci nu erau mașini și tractoare ca acum și trenuri și avioane n avea cai Acolo stăteai abia

la 1814 s a inventat prima locomotivă cu aburi în Anglia iar prima linie a fost abia în 1829 între Manchester și Liverpool atunci a făcut englezii primul tren din lume Până atunci nu se știa ce este acela tren tracțiunea se făcea cu boul cu calul și cu măgarul acestea erau de când lumea de când le a făcut Dumnezeu dar să revenim la ale noastre arienii când au auzit că merge SF Sfântul Spiridon s au înspăimântat că i Știau că i făcător de minuni și au zis măi dacă merge moșneagul ăsta la Sinod suntem gata el

nu vorbește ci face minuni și împăratul Când va vedea minunea gata iscălește izgonirea noastră de acolo Hai să tăi în capul cailor dacă n are cai moșneagul pe jos Nu se poate duce că are aproape 100 de ani Deci s a hotărât să facă așa ca să nu poată pleca Sfântul la Sinod și s au dus ar în graj noaptea că în cip erau mulți arieni cum sunt sectarii acum la noi Și au tăiat capul amândoi caii și dimineața Sfântul Spiridon a zis ucenicului duu Te fiule și pune cai la trăsură să plecăm repede că

se face ziua mai era un ceas două până la ziuă Ucenicul s a dus în hame caii cu o lumânărică în mână că nu erau becuri pe vremea aceea acum ne am învățat boieri la buton lumina la buton căldura la buton apa la buton toate ce boieri ne am mai făcut noi dacă se ia lumina avem o ciudă când se duce Ucenicul în grajd găsește caii morți părinte Vai de mine au tăiat capul cailor caii î tăiați amândoi dar bătrânul a zis ucenicului asa arienii au făcut o ca să nu mergem la Sinod Du te

și pune capul înapoi la cai că vin și eu acolo și încă nu era ziua acela s a dus și din greșeală pe Pe întuneric a pus capul de la calul cel alb la calul Cel negru și capul de la calul Cel negru la calul cel alb și când a ajuns Sfântul Spiridon acolo El Bătrân a întrebat fiule ai pus capete la cai înapoi le am pus părinte Unde sunt ia aici dar era întuneric și nu se vedea ce a făcut Sfântul Spiridon zice bine este cuvântat Dumnezeu cel ce dă viață la toată făptura totdeauna

acum și pururea și în vecii vecilor Amin au înviat cai amândoi S au scuturat Pune i fiule la căruță dar acela n a văzut că a pus capul de la cel alb la Cel negru când ne a scos la înhămat Ucenicul a zis părinte am greșit ceva Am pus capul calului alb la calul negru și invers lasă i așa fiule că așa a vrut Dumnezeu și au plecat iar pe când mergeau s a făcut ziua și când au văzut că merge cu un cal alb cu capul negru și un cal negru cu capul alb au

zis na ziceți că a stă iat capul la cai i am tăiat măi dar uite cum i a înviat dacă a făcut el minunea asta și a înviat caii când ajunge ăsta la Sinod praf ne face îi mare făcător de minuni când au ajuns la Sinod toți erau Adunați împăratul era pe scaun și lângă el împărăteasă 318 Sfinți Părinți armata care menținea ordinea Generali și cutare Și toți episcopii aveau mitre strălucite pe cap ca aurul n ați văzut cum poartă arhiereii toți ședeau în scaune era Sinod mare iar Sfântul Spiridon a ajuns mai la urmă

acolo când au ajuns soldații armata care menținea ordinea garda imperială care cum venea îi întrebau De unde ești că veneau din tot pământul santinelele care păzeau când l au văzut pe Sfântul idon încălțat cu opinci cu un cojoc și cu o cruce de lemn la gât cu o mitră de papură pe cap bătrân au întrebat Stai măi moșnege unde te duci sunt chemat aici Ce chemat Du te că i sperii pe ceilalți Ia uite acea sunt cu mitre de aur Fugi de aici să nu te vadă împăratul Dar diaconul a spus Este chemat și el

de împărat Păi ăsta să l cheme împăratul acesta i stricat de minte cu mitră de papură pe cap cap cu opinci cu cojoc vine aici să facă de râs împăratul ce Știau soldații de episcopul Spiridon iar unul dintre ei râzând de dânsul L a lovit peste obraz dar Sfântul fiind fără răutate după cuvântul Domnului i a întors lui și celălalt obraz apoi le a arăt diaconul domnule acesta episcopul Spiridon de la trimitunda Uite are chemare El este și cioban toată săptămâna Paște oile dar Dar duminica slujește la episcopie ca Episcop te uiți că i încălțat

cu opin și cu joc și cu mitre de papură nu știți Cine i acesta acesta i chemat de împăratul cu acesta are el să facă Sinod nu se poate domnule Ba da Și acesta o să l biruiască pe arie acesta arieni au atâția arhierei și învățați și teologi și cutare Apoi aici este împăratul cu coroană de aur pe cap și ceilalți mitropoliți au mitre cu pietre scumpe pe cap dumneata dacă te duci îi faci de râs pe ceilalți episcopi până la urmă când au văzut santinelele chemarea de la împărat și ștampila împăratului Constantin au zis

măi dă i pace să treacă are acte de la împărat l a chemat și pe moșneagul acesta când au auzit și povestea cum arienii au tăiat capul cailor au zis acesta va dovedi Care este adevărul împăratul când l a văzut s a dat jos de pe scaun și a scos coroana și s a închinat înaintea lui s au speriat toți ceilalți episcopi și arie s a speriat cu filozofii Lui cine acesta măi să i sărute împăratul picioarele și i a dat împăratul scaun lângă el stai aici părinte spiridoane uite ce spun aceștia că Hristos n

a fost de o ființă cu tatăl ci a fost o zidire aleasă a fost mai mare ca îngerii dar n a fost chiar Dumnezeu de aceea ne am adunat aici ca să arătăm adevărul credinței nu de alta dar biserica este mare primejdie să se facă toată eretică sfinția ta ce zici Sfântul Spiridon a spus Măria ta mai înainte de a începe noi convorbirea cu dânșii să ne rugăm Gata l au ascultat toți au căzut toți arhiereii în genunchi și împăratul și împărăteasa când s au rugat s a cutremurat pământul cu dânșii așa rugăciune că erau

atâția sfinți pe urmă au stat jos împăratul a dat ordin arienilor scoateți dintre voi unul care este cel mai învățat cel mai deștept să discute cu ortodocșii arienii se lăudau că au mitropoliți învățați încă aveau și un filozof mare care știa multe limbi și foarte priceput în cuvinte cu acela se lăuda arie Lasă că pe acesta nu l biruiesc ei ortodocșii când va vorbi Deci arienii au pus filozoful cu acesta să vorbească iese acela începe a se lăuda el a hulit pe Mântuitorul Dar cu cine vorbesc eu iese Sfântul Spiridon cu opincarul ăsta cu moșneagul

ăsta De ce l ați adus aici iar Sfântul Spiridon când a auzit îndată a făcut cruce și a zis mută să fie gura aceea care vorbește hule împotriva adevărului și filozoful acela a muțit m m are a întrebat ce i cu dânsul mă lu amuțit ț Nu ți am spus că dacă vine moșneagul Spiridon praf ne face se uitau toți mirați împăratul a văzut și el măi mare Minune dar acela mut mut dar deștept ce și a zis el măi N am de a face cu oameni filozofi să știe teorie multă Spiridon acesta m a

trântit cu minunea n are nevoie de vorbă multă ehei prin Cine lucrează Dumnezeu prin acei smeriți când a văzut filozof a scris o scrisoare sfinte spiridoane dacă mi dezlegi limba până la moarte voi apăra ortodoxia nu mai vorbesc contra ei și a făcut Sfântul Spiridon cruce și a zis ă ți dezlege Hristos limba ca să aperi ortodoxia și a început filozoful a vorbi și a trecut de partea ortodocșilor Bine a zis Mântuitorul că Împărăția lui Dumnezeu nu stă în cuvânt ci în putere și minuni acesta a venit cu puterea dumnezeirii nu i vorba de vorbe

aici ci de fapte în veac nu vom mai spune că arie are dreptate și atunci este alt filozof din partea lui are acela ce a zis să apărăm noi dacă l ait pe acela noi Ce Suntem aici părinte spiridoane zice cum se poate să fie un Dumnezeu și trei de o ființă de un scaun acela să fie și trei și unul Cum trei e un singur Dumnezeu dar este în trei persoane Ia uită te la soare sunt trei Sori Nu dar are trei însușiri globul lumina și căldura el încă tot nu se dădea bătut Cum

îi părinte spiridoane un Dumnezeu și trei nu s trei este un singur Dumnezeu în trei persoane tatăl fiul și duhul sfânt Sfânta Treime tocmai atunci cum erau ei acolo era o cărămidă pe jos iar Sfântul Spiridon i a spus filozofului Ia ascultă Ia dă cărămida aceea încoace și a ridicat o în sus tu crezi că este un Dumnezeu între persoane Nu pot să înțeleg Sfântul Spiridon ia cărămida mână Câte corpuri am eu în mână unul atunci Sfântul a făcut semnul Sfintei Cruci cu dreapta a strâns cu stânga cărămida și a zis în numele tatălui și

al fiului și a Sfântului Duh Și îndată focul care a copt cărămida a țâșnit în sus lutul din care a fost făcut a rămas în mâna Sfântului iar apa cu care a fost amestecată s a scurs la pământ apoi a zis Iată focul este simbolul tatălui lutul al fiului întrupat iar rapa care a curs este simbolul Duhului Sfânt revărsat peste lume ce zici se poate trei și una și astfel l a biruit și pe acesta Iată v am povestit câteva din minunile Sfântului Spiridon să iubim și noi pe Sfântul Spiridon și pe Sfinții lui Dumnezeu

și să le urmăm credința să iubim virtuțile pe care le au iubit Sfinții lui Dumnezeu și să le împlinim și noi în viață ca să ne învrednicim de viața cea veșnică împreună cu Sfinții în Lumina lui Hristos Amin Minunea Sfântului Nicolae cu covorul în Constantinopol trăia un bătrân cu numele Neculai era singur cu nevasta lui căci nu avuseseră copii ei în toată viața lor la ziua Sfântului Nicolae duceau la biserică milostenie multă pomelnice slujbe colaci tămâie lumânări vin de slujbă prescuri de toate și acum când erau bătrâni Au sărăcit și venea ziua Sfântului Nicolae iar

ei nu aveau Cu ce să facă praznic căci avea obicei când venea acasă de la biserică depuneau masa pentru săraci ca să zică Bogda proste Și zicea baba măi Neculai ce facem noi acum bătrâni și săraci Uite vine ziua Sfântului Nicolae și noi n avem nimic Nici bani nici alimente ce să facem noi ca să l putem prăznui și anul acesta pe Sfântul Nicolae Poate la anul nu mai suntem că amândoi suntem bătrâni și le păreau rău la amândoi că nu aveau bani dar baba a scos un covor din lada ei de zestre de care

nu știau moș neagul că l avea ascuns acolo De când era ea mireasă Era frumos tare Îl țineau acolo împreună cu cele de trebuință pentru înmormântare iar moșneagul Nu umbla în lada babii de unde l ai scos babă hăi ehei de când era mireasă l am păstrat Du te moșnege și vinde covorul și cât vei lua pe el facem praznic la Sfântul Nicolae măi babă Ăsta i covor greu dar l oi pune pe un Mag și l oi duce cum oi putea dar cam cât face covorul acesta când eram eu tânără Mi au dat pe

el 10 galbeni și n am vrut să l dau dar acum dacă ți ar da numai un galbenel să l dai cu atâta să te duci să cumperi pentru Sfântul Nicolae prescuri și vin și lumânări Ai înțeles cât cod Da numai înapoi să nu mi l aduci că nu știu la anul oi mai ajunge și oi muri și vreau la ziua Sfântului Nicolae să facem ceva că știi cât minuni a făcut Sfântul Nicolae cu noi și cât ne a ajutat în viața noastră și a luat moșneagul covorul l a pus pe un ciomag și s

a dus la târg era zi de arm Maroc a trecut de biserica Sfintei Sofia în Constantinopol mai încolo era statuia marelui Constantin și ajuns în târg Acolo unul vindea purcei altul vindea fasole unul făină altul boi unul cai altul oi vine Un moșneag cu barbă albă bătrân evlavios la acesta cu covorul de vânzare covorul cu măre de vânzare și cât costă Apăi de zice baba mea că pe vremuri îi dădea 10 galbeni pe unul cua acesta dar mi a spus să l dau acuma ieftin că avem nevoie mare Vine ziua Sfântului Nicolae și n avea

nimic ze galbeni Da moșul se mai uită la dânsul și scoate 10 galbeni și dă la acesta și ia covorul și se duce acesta când s a văzut cu zece galbeni a zis ăi Ce credință mare are baba mea Ia uite domnule Dar cel ce a cumpărat covorul era Sfântul Nicolae însă bătrânul nu știa și când s au despărțit unul de altul ziceau cei de pe uliță care vedeau pe bătrân Oare ai năluciri bătrânule că vorbești de unul singur pentru că ei pe acesta îl vedeau și glasul lui îl au au dar pe Sfântul nicidecum

însă moșneagul n au înțeles ce l întrebau și s a dus în târg la cumpărături iar Sfântul Nicolae a mers îndată cu covorul acasă la babă și a bătut în poartă a ieșit baba și a văzut un bătrân cu covorul cumătră zice bărbatul matale mi a fost prieten mie din tinerețe și treceam prin târg și l am văzut cu covorul acesta a zis să ți l aduc acasă că el se mai uită prin piață și acesta zicând s a făcut nevăzut iar baba luând covorul și Văzând în fața ei un așa bărbat cinstit și cu

lumină strălucind de frică nici n a îndrăznit să l întrebe tu cine ești dar s a făcut foc asupra bărbatului său și socotind că el a uitat sfătuirea care o făcuse cu dânsa și praznicul Sfântului Nicolae a zis dar ce i am zis eu să l vândă cu un galben atât și baba a luat covorul mânioasă și s a dus urmă rând în casă Așa mom amu ce i am spus eu să dea covorul să cumpere ceva Iacă mi l a trimis acasă Ia ca pomană cârteau și altele asemenea zicând nici nu voia să se

uite la covorul ei aprinsă fiind de râvnă pentru praznicul lui Sfântului Nicolae iar moșneagul din cei 10 galbeni au luat tot ce a trebuit două triste pline făină lumânări tămâi un lemn vin bisericesc ce a știut El că i trebuie la praznicul Sfântului Nicolae și s a întors mai către seară încărcat dar baba nu l a întrebat ce are în spate ci l a luat direct la batjocură Așa i să te duci de la mine din ziua aceasta tu care ai uitat de Sfântul Nicolae ce ți am spus eu măi moșnege să dai covorul cu

cât îl dai de ce mi ai trimis covorul acasă dar moșneagul nu știa babă hăi ce covor ce vorbești tu nu vezi cu câte am venit eu Dar ce ai acolo am cumpărat pentru ziua Sfântului Nicolae Dar de ce ai trimis covorul acasă dar nu ți l am trimis deloc mi l a cumpărat un bătrân când i am spus că a costat 10 galbeni 10 mi a dat și nici doi galbeni n am cheltuit ceilalți îi am uite i și atunci covorul ăsta De unde i Nu știu de unde l ai mi l am dus

un bătrân luminat la față și mi a spus că i prieten cu tine de când era tânăr și l ai at să aducă covorul la casă dar cum era un om bătrân cu barbă albă cu chip luminos blând așa atunci și a dat seama bătrânul Vai de mine era Sfântul Nicolae el mi l a cumpărat eu m am dus și am târguit și el a venit și ți a ad covorul acasă mare Minune a început a plânge și baba Sfântul Nicolae și a făcut milă de noi Și a făcut baba plăcinte și sarmale pentru Sfântul

Nicol și s au pregătit pentru biserică și au avut un praznic ca niciodată în viața lor și le au mai rămas și opt galbeni Iată cum ajută Sfinții pe cei care î cinstesc pe ei